Roberto Arlt 
Cei 7 nebuni 

Visător, inventator ratat, revoluționar… Remo Erdosain, eroul romanului Cei șapte nebuni de Roberto Arlt, duce o viață mizeră. Are o slujbă precară, iar soția îl părăsește, plecând cu alt bărbat. Sărăcia și sentimentul acut de înstrăinare și de deznădejde într-un oraș în care frumusețea și urâțenia crudă devin pe alocuri halucinante îl împing pe Erdosain spre o organizație anarhistă condusă de misteriosul Astrolog. Roman social al orașului Buenos Aires în tulburii ani 1930 și roman al unei conștiințe fracturate, Cei șapte nebuni este manifestul scriitorului care își îndemna conaționalii: „Să ne creăm propria literatură, dar nu conversând la nesfârșit despre literatură, ci scriind într-o orgolioasă singurătate cărți care vor închide în ele violența unui cros în mandibulă.“

„Roberto Arlt este, fără urmă de îndoială, cel care a inaugurat romanul argentinian modern. Asta pentru că a adoptat un stil cu totul nou și a reinventat limbajul literar. Din orice parte te-ai uita, el este primul și cel mai mare romancier argentinian.“ – Ricardo Piglia

„Dacă există ceva din țara mea de care să mă simt indisolubil legat aceea este scriitura lui Roberto Arlt, și asta chiar dacă criticii vor încerca să mă explice prin intermediul altor filiații, de altfel, de înțeles, de vreme ce nu mă consider un monobloc. Iar această apropiere o afirm aici și acum, după ce i-am recitit operele complete cu sentimentul că nu s-a schimbat nimic fundamental în relația mea cu Arlt […] pentru că scriitura are la el rolul de a cauteriza răni, funcționează ca un acid revelator, ca o lanternă magică ce iluminează unul după altul diapozitive cu un oraș blestemat și cu femeile și bărbații condamnați să trăiască în el, ca o haită de câini veșnic goniți de portari și de proprietari. Iar aceasta este artă, arta unui Goya din mahala (Arlt mi-ar fi spart fața dacă ar fi citit asta), a unui François Villon din lupanare sau a unui Kit Marlowe al birturilor de cuțitari. […] Ca cititor, revin mereu la el pentru imaginile lui nemiloase și revelatoare, care mă pun față în față cu mine însumi într-un mod în care numai marea Artă ar putea să o facă.“ – Julio Cortázar în Însemnări în urma unei relecturi, prefață la Roberto Arlt, Opere complete, Buenos Aires, Carlos Lohlé, 1981